(RV - 26 ianuarie 2009) Pe drumul Damascului, Saul s-a convertit deoarece, graţie luminii divine „a crezut în Evanghelie”. În aceasta consistă convertirea lui şi a noastră: în a crede în Isus mort şi înviat şi în a se deschide iluminării harului său divin. În acel moment Saul a înţeles că mântuirea sa nu depindea de faptele bune săvârşite conform legii, ci de faptul că Isus murise şi pentru el - persecutorul - şi înviase. Acest adevăr, care în virtutea Botezului luminează existenţa fiecărui creştin, schimbă complet modul nostru de a trăi.

„A se converti înseamnă, şi pentru fiecare dintre noi, a crede că Isus „s-a dat pe sine pentru mine”, murind pe cruce (cf Gal 2,20) şi, înviat, trăieşte cu mine şi în mine. Încredinţându-mă puterii iertării sale şi lăsându-mă prins de mână de El, pot ieşi din nisipurile mişcătoare ale orgoliului şi păcatului, ale minciunii şi tristeţii, egoismului şi oricărei false siguranţe, pentru a cunoaşte şi trăi bogăţia iubirii sale” (Benedict al XVI-lea, Angelus, duminică 25 ianuarie 2009, sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul).